tu cu cine mai vorbesti ?

In multe dintre articolele mele vorbeam despre importanta in viata fiecaruia a cuiva caruia sa i te poti destanui de toate greutatile de pe umeri si care la randui sa te inteteleaga.

Ca sunt parintii, frati sau prieteni a vorbi sau a putea vorbi e ceva esential in propria dezvoltare persoanala ca om atat spiritual, emotional dar si fizic.

Imi mentin parerea si as face ceva in sensul asta ca terapiile la psihologie sa fie decontate de directia de sanatate puplica.

Continuarea

Diabetul si epilepsia, cum ma inteleg cu prietenul si prietena mea ?

Dar cum se intelege prietenul cu prietena mea ?

E greu sa imi dau seama, medical vorbind stim ca sunt multe evenimente care se pot definii ca si crize epileptice stim clar cum se manifesta o criza diabetica fie ea hipoglicemica sau hiperglicemica, problema e ca aceste crize au numitor comun si uneori e greu sa iti dai seama care te deranjeaza.

Continuarea

Epilepsia si viata mea sociala

Daca as redenumi viata mea de cand am fost diagnosticat cu eplilepsie aceasta s-ar numi anxietate.

Cred ca e cea mai buna definitie pe care o simt ca sens a vietii mele in acest moment.

Asa cum am spuneam in articolele „poveste” despre cum am intalnit acesta prietena, ea venit din primele clipe cu un cadou, sentimentul de anxietate iar eu cu mine insumi si gandurile ciudate.

Nu cred ca m-a tinut diabetul in loc de a face atatea lucruri cate ma retine ea. Trebuie sa ma gandesc bine la ceea ce urmeaza sa fac sa nu o afectez pe ea si implicit pe mine.

Continuarea