Bogdan86

Viata e scurta, incalca regulile, iarta repede, saruta incet, iubeste cu adevarat, razi din toata inima si niciodata nu regreta ceva ce te-a facut sa zambesti!

care mai e pretul tau?

Se spune ca in comert nu se vand produse ci emotii si nevoi!

Nimeni nu isi cumpara un produs ci o emotie sau o nevoie, oare in viata reala, socializarea are la baza actul de vanzare/cumparare ?

Dar nu e totul atat de simplu, am ajuns la concluzia ca dupa peste 13 ani de vanzari in domeniul retail e mai simplu sa negociezi cu potentiali clienti decat sa incerci sa te intelegi cu oameni in viata reala. Un potential client isi cunoaste nevoile si iti expune emotiile pe tava ca tu sa sti ce sa faci cu ele si cum sa duci vanzarea catre finalizare dar o persoana cu care vrei sa socializezi mai serios in viata de zi cu zi e mult mai inchisa in sine si iti trebuie deprinderi serioase sa poti sa o dezlegi.

Ce faci tu in situatia asta pentru ca nici tu nu vrei ca din prima celalalt sa te citeasca ca pe o carte si nici respectiva nu isi doreste acest lucru, incepi o joaca de soarecele si pisica unul cu altul, tachinari si incercari de a citi printre randuri, fara sa vrei si tu si cealalta persoana veti avea prejudecati adevarate sau false si asa incepe imaginatia sa o ia razna. De aici clar incepe sa intre in calcul si plictiseala unul din doi se va plictisii de aces joc si va lasa balta relatia care s-ar fi putut transforma cu usurinta in ceva mai mult dar nimeni nu da sansa asta relatiei din simple ”principii”sau ”orgolii”.

Cat ne vom vinde sau incerca sa cumparam emotii de la cei din jur, fara un rost ?

In comert am fost invatat sa tratez cu mare importanta cei mari 7 pasi ai vanzarii: pregatirea vanzarii, deschiderea vanzarii,sesiunea de intrebari, prezentarea produsului, tratarea obiectilor si negocierea,inchiderea vanzarii, monitorizarea vanzarii.

Ne cunoastem deja oricum stim fiecare ceva unul despre celalalt, pe principiul ca prima impresie conteaza zambim mult incercam sa oferim si sa ne cerem un zambet, o privire, ne deschidem un pic fiecare in incercarea de a capta atentia si interesul unui altuia, ajungem sa ne intrebam tot felul de lucrui desi cred ca o facem pentru a ne certifica lucrurile pe carer le stim unul despre altul mai mult decat sa aflam lucruri noi,deja ne cunoastem destul de bine desi fiecare am oferit pana cum cam ce am vrut ca celalalt sa stie despre noi 🙂 si uite ca ajungem la momentul in care iti spun lucruri noi despre mine si asteptarile pe care le am de la tine ne mai contrazicem un pic incercand sa schimb unui altuia din obiceiuri crezand fiecare ca asa e mai bine, da si la final ajungem pe cele spuse sa spunem ca asa ne e bine amandurora si incercam sa ne mentinem o relatie stabila bazata pe ce am vrut fiecare sa vindem.

In cele mai multe cazuri nu se prea ajunge la finalizarea unor relatii bazate pe emotii vandute sau cumparate, oamenii putin sunt sinceri cand vand sau cumpara sau putini oameni vand sau cumpara sincer, deoarece cautam de la bun inceput un anumit tip de emotie si omitem tot ce vine pe langa aceasta.

E bine sa ai pretentii de la tine si sa te vinzi scump, nu trebuie ca toata lumea sa te poata cumpara cum nici tu nu trebuie sa cumperi o lume inteaga, dar oare nu ai un pret cam mare ?

Cum iti stabilesti propriul pret ?

Reclame

un dor nebun

Cat de dor iti e in viata asta de ceva ? Cum oare categorisim si ce importanta dam dorului?

Deja ma duc spre 32 de ani,din directia 0 🙂 si da am doruri multe iar unul din cele mai importante e dorul de viata, imi e dor de ea desi stiu ca inca nu am pierdut-o dar tare ma tem de moarte. Imi e frica ca nu am sa o traiesc sa cum as vrea desi nu stiu ce ma impiedica, altceva decat boala.

Boala mea, prietenul meu cel de toate zilele , prietenul care de peste 13 ani e langa mine si pe care l-am neglijat atat de mult incat simt ca imi poate pune piedici destul de curand. Da stiu ca nu e mult 13 + dar in cazul meu cred ca se simt 30, recent am incercat sa il intreb ce mai face, cum mai se simte iar raspunsurile lui au fost lame de cutit pentru mine.

Stiu ca nu e vina nimanui pentru ce traiesc dar nu stiu daca pot da vina pe mine in totalitate. Ce vina am ca am vrut sa cred ca pot trai ignorandu-l ? De ce sa nu cred ca pot avea o viata normala ca toata lumea si sa cred ca nu ma va lovi mai tarziu ?

De ce tanar fiind am crezut ca nu ma poate pune la zid? orgoliul, egoismul, singuratatea .

De ce m-am lasat condus de niste vise nerealizabile ? sau de ce visez cu ochii deschisi ?

E tarziu oare acum?

E normal sa simt acum un dor nebun dupa viata mea, cea care a fost sau cea care va fi ?

Fumul unui trabuc bun imi acopera fara, un strop de cognac imi inunda sufletul, placerile momentului pot acoperii grijile de maine ?

De ce atatea intrebari si cine oare imi va oferii raspuns la ele ?

Stiu doar ce simt si simt uneori prea multe, cand uneori nu e nimc in mine.

Nici amicul ”scris” parca nu mai ma intelege si se distanteaza tot mai mult de mine.

#haicasepoate.

Trabucul, o arta, un nou hobby

Am renuntat la tigari, e una din realizarile pe care o voi completa la rubrica pro a acestui an. Sunt bucuros si in aceasi masura mandru de mine ca am reusit acest lucru, stiu ca am mai facut-o in decursul a celor 11 ani si ceva de fumator de tigari dar acum simt si stiu ca e cu totul altfel.

Am renuntat anul acesta in luna lui martie cand inca legea fumatului nu era in vigoare, inca se mai fuma in localuri. Hotarat si dintr-o bucata am zis gata de azi nu mai fumez si din 1 martie am aruncat pachetul de tigari ce il aveam la mine.

Cat de bine e fara tigari, parca am renascut a nu stiu cata oara  🙂 !

 

Citește mai mult din acest articol

diabetul si aniversarea lui !!!

14.11. indiferent de an, Ziua Mondiala a Diabetului.

Teoretic e ziua tuturor celor care sufera de diabet si a mea : La multi ani !!! parca un pic sinistru sau chiar cinic sa primim astfel de urari de ziua unei boli cronice, durerile sau suferintele au ajuns sa aibe si ele zilele lor. Citește mai mult din acest articol

Cu sanatatea, cum mai esti ?

” Ador ” intrebare asta. De parca ai intelege ce ti-as putea spune.

Dar totusi hai sa iti povestesc cate ceva, ma nu prea bine ca diabetul meu o ia razana sau eu sunt nebun. Parca caut mereu ceva sau pe cineva sa dau vina ca sunt un lenes in a avea mai multa grija de mine. Totusi de la ultimele interventi grave ale diabetului in viata mea, acum cativa ani chiar dupa ce am fost operat pot sa spun ca nu am mai avut probleme grave. Citește mai mult din acest articol

%d blogeri au apreciat asta: