Acvaristica, o alta pasiune

De pe vremea cand copil mic fiind mereu mi-au placut animalele, in casa parintiilor nu am avut permisiunea de a tine un animal de companie. Dar tot am gasit o portita si anume pestii de acvariu.

Eram in clasele primare cand prima data am avut primul acvariu cred de doar cativa litri dupa care m-am extins la 100 de litri imi aduc aminte si acum de cel mai mare acvariu de atunci. Eram in vremea in care lumina o confectionam dintr-un bec de frigider si o eprubeta nu stiam multe dar imi placea de abia asteptam sa vin de la scoala si sa stau cateva clipe in fata acvariului uitanduma la fiecare pestisor in parte.

Nu aveam eu speci de pesti foarte pretentiosi dar imi placea fiecare in parte, imi aduc aminte ca aveam mai multe femele de de pestii numiti Guppy care dadeau nastere destul de des si eu luam borcanele mamei de peste 1 litru in care le puneam pentru nastere, bineinteles cu molestarile mamei de rigoare 🙂 dar imi placea mult acest lucru.

de ce renuntam ?

La unele hobby-uri, vicii, sentimente chiar si oameni ?

Nu cred ca renuntam vreodata definitiv la ceva ci doar reusim sa inlaturam atat de puternic din viata noastra acel lucru incat sa nu ii mai simtim lipsa.

Unele renuntari ne sunt benefice, le facem ca vrem sau nu, unele ne sunt impuse, unora le cautam scuze tampite ca sa nu ne simtim prost stiind ca suntem vinovati de ele si avand sansa de a face altfel.

O parte din mine a fost fotografia lucrul la care am renuntat, am vandut tot echipamentul foto pe care il aveam si in care investisem nu doar bani. Pentru mine fotografia a fost ceva ce e greu sa explic in cuvinte un refugiu, un moment in care ma simteam bine, sigur, fericit. Cred ca pot spune ca fotografia scotea altceva din mine.

3 poze, 3 aparate, 3

SP 560uz

Pentax K-X

OM-D E-M10 M II

Nu sunt ele cele mai bune ale mele, dar mie im plac.

Am cautat mult pana sa gasesc una facuta cu SP 560UZ pe care sa o postez si am lasat-o asa cum am gandit-o atunci, se vede clar ca e slaba rau poza, dar asa pot sa vad o evolutie, daca exista. Raul Mures de pe la mine se gaseste si se va gasi in foarte multe fotografii ale mele.

A doua cea cu pentax-ul am facut-o in parcul din orasul Buzias mergeam la internare in spitalul de acolo, eram cu bagajele dupa mine pe care le-am lasat pe o banca si eu urmaream veverita :).

Ce imi place mult la noul meu Olympus sunt culorile frumoase pe care le poate arata, am avut si noroc de un apus superb tot undeva pe raul Mures.

De la primul articol cu fotografii spun de la bun inceput ca toate fotografiile mele sunt prelucrate astfel incat sa arate ceea ce vreau sa se vada,bineinteles niciodata nu voi deforma realitatea decat daca o fac intentionat pentru a arata altceva.

Nici un aparat foto nu poate arata exact ceea ce vede un fotograf sau ceea ce acel fotograf vrea ca publicul sau sa vada.

De cand? de ce ?

Intotdeauna de cand ma stiu baiat mai mare fiind stiu ca am avut o afinitate spre arta vizuala, cred ca mai mult si datorita placeri mele de a ma plimba prin natura, spre liniste, spre tot ce are natura mai bun de oferit.

Copilaria nu mi-a permis prea multe gadgeturi de moment, va zic ca primul meu calculator mi l-am cumparat dupa ce m-am angaat la 20 de ani dupa primele 3 luni de munca prin rate, sa nu vorbim de aparate foto sau mai stiu eu ce alte chestii de avut inainte de asta. Parintii mei mi-au cumparat primul telefon mobil la abonament un Sagem, foarte tarziu si asta pentru ca asa erau vremurile atunci, strict doar pentru urgente si localizare :).

Primele mele intalniri cu pozele le-am avut prin primul meu aparat foto Olympus SP560UZ pe care l-am cumparat cu niste banuti ramasi de la un credit bancar baban, era un vis de al meu indeplinit, eram in extaz. M-am folosit foarte multi ani de el sunt vreo 15 cred de cand l-am cuparat si acum ma uit la cateva poze facute cu el si inca sunt surprins de mine. Eram la inceput , nu stiam aproape nimic despre fotografie ci doar ca vroiam sa fac poze. Aveam un prieten bun pe atunci care avea si inca are mai mult creier ca mine 🙂 era mai cunoscator si la fel si el pasionat de acest hobby cu care ieseam mult la fotografiat .

Ei anii au trecut si la un moment dat am simtit ca vreau altceva, acel aparat nu mai putea tine pasul cu nivel meu de cunostinte si voiam sa experimentez lucruri pe care acel Olympus nu mi le putea oferi, asa ca mi-am facut un alt credit bancar, cum altcumva sa te nenorocesti, de data aceasta special pentru un nou aparat foto.

Deja stiam mai multe chestii de foto, lucram de ceva anisori, am inceput sa ma interesez, sa caut specificatii, sa citesc despre cel mai potrivit aparat foto pentru mine pe acea vreme. Credit facut, anul lansarii unui nou aparat foto, DSLR Pentax K-x, waw cat de incantat am fost, a fost declarat DSLR-ul anului pe nivel entry-level, ce sa mai, direct comanda unde am prins o oferta mega smechera cu dublu kit. Ca un copil mic la primirea jucariei mult visate ma simteam.

M-am jucat mult cu el, il am si acum si are cativa ani buni si acesta 🙂 in primele luni eram extaziat, il invatam, ieseam la plimbare cu el, sesiuni foto tot cu acelasi prieten.

Asa cum am spus in articolul din inaintea acestuia, problema la mine e ca nu ma pot tine concret de un lucru, nu am fost niciodata prea hotarat pe un timp indelungat pe ceva, intotdeauna ma schimba situatia si nu pot sau nu stiu sa raman axat pe un lucru, asa ca aparatul meu foto a adunat kilograme de praf in timpul in care nici nu am mai pus mana pe el.

Fara sa am o explicatie clara de ce, parca imi e si greu sa imi aduc aminte de perioada aceea, traiam altceva alta ocupatie alte interese.

Pasiunea nu am pierdut-o doar ca a fost ingropata de alte lucruri. Apoi au aparut telefoanele mobile cu camera cat de cat acceptabila, mi-au placut mult, am inceput sa ma reobisnuiesc cu idea de fotografie.

Am incercat mult timp sa imi spun ca defapt era problema de greutate, ca e mare sa il mai car dupa mine, chestii de genu, cred ca ma minteam mai mult pe mine dar mno asta este, in viata fiecaruia sunt etape.

Ei anii trec, ajungem la prezent, dar pana in punctul  0 trebuie sa va zic ca m-am jucat mult cu ideea sau conceptul de #mobilephotography, da sunt un impatimit al acesti idei cu care lucrez si in prezent dar nu numai, despre mobile photography vreau sa vorbesc intr-un articol dedicat ce va veni.

Lucrez intr-un mediu tehnologic unde sunt in contact cu multe gadgeturi si ma si pasioneaza acest lucru. Tinand cont ca am scos din groapa pasiunea mea pentru foto si cumva am tinut-o acolo in zone de interes prim #mobilephotography, anul trecut am gasit o oferta care mia placut mult asa ca am achizitionat un aparat foto mirrorless, Olympus OM- E-M Mark II, habar nu avem ce inseamna camera asta, bine nici acum nu stiu inca tot ce poate si prea multe :), dar am zis ca merita investitia si sa iau in mana din nou o camera foto.

Imi place mult de ea si in celasi timp nu imi plac unele lucruri. Imi propun sa fac mai multe lucruri cu ea anul acesta, stay tuned.

Pentru mine acum dar cred ca si in trecut fotografia a fost si este o scapare, o evadare din cotidian , din stresul zilnic, e momentul in care pot sa fiu doar eu cu gandurile mele in natura, e momentul in care pot sa arat ce simt prin imagine, e modul in care ma pot concentra la ceva care cu adevarat imi face placere si nu im creaza un stres negativ.

Da cred ca ca e cel mai fain mod prin care sentimentele prin viata.

 

Restart,refresh,ce-o fi dar sa fie ceva :)

Mi-am zis de cateva ori pana acum cuvintele astea din titlu si pe cat de entuziasmat eram in clipele alea pe atat de repede lasam balta tot. Ca inca o mai fac, sansele sunt peste 70 % :), de ce ? e o intrebare la care trebuie sa imi raspund si eu candva.

Mno bun, let’s do it !!!

Imi propun sa incep AICI un proiect legat de o veche pasiune a mea : FOTOGRAFIA.

Momentan transform un pic blogul si il inclin spre arta vizuala fotografia.inca ma gandesc la cum se va desfasura activitatea asta pe blog, e clar ca ma voi adapta si eu cat si blogul pe parcursul acestui proiect.

Ma gandesc si la video, hmm sunt al naibi de slab in video dar niste chesti am prin cap asa ca cine stie ce o fi.

Nu ma consider un fotograf cu o vasta experienta sau prea multe cunostiinte, poate chiar foarte slab daca e sa ma compar cu multi alti pe care ii cunosc, nu am tehnologia cea mai avansata sau poate nici chiar potrivita, dar imi place destul de mult chestia asta incat sa incerc.

Cred ca urmatoarele articole vor fi un pic despre relatia mea cu fotografia in care va povestesc niste lucruri faine si apoi vor veni articolele cu fotografii.

Pana la urmatorul lumina buna si fie ce-o fi dar sa fie ceva !!!