Epilepsia si viata mea sociala

Daca as redenumi viata mea de cand am fost diagnosticat cu eplilepsie aceasta s-ar numi anxietate.

Cred ca e cea mai buna definitie pe care o simt ca sens a vietii mele in acest moment.

Asa cum am spuneam in articolele „poveste” despre cum am intalnit acesta prietena, ea venit din primele clipe cu un cadou, sentimentul de anxietate iar eu cu mine insumi si gandurile ciudate.

Nu cred ca m-a tinut diabetul in loc de a face atatea lucruri cate ma retine ea. Trebuie sa ma gandesc bine la ceea ce urmeaza sa fac sa nu o afectez pe ea si implicit pe mine.

Trabucul, o arta, un nou hobby

Am renuntat la tigari, e una din realizarile pe care o voi completa la rubrica pro a acestui an. Sunt bucuros si in aceasi masura mandru de mine ca am reusit acest lucru, stiu ca am mai facut-o in decursul a celor 11 ani si ceva de fumator de tigari dar acum simt si stiu ca e cu totul altfel.

Am renuntat anul acesta in luna lui martie cand inca legea fumatului nu era in vigoare, inca se mai fuma in localuri. Hotarat si dintr-o bucata am zis gata de azi nu mai fumez si din 1 martie am aruncat pachetul de tigari ce il aveam la mine.

Cat de bine e fara tigari, parca am renascut a nu stiu cata oara  🙂 !

 

de ce nu …

A trecut mul timp de cand nu am mai scris cate ceva, atat de mult incat mi-a crescut barba,la propriu. Atat de mult incat m-am lasat din nou de tigari si sunt tare mandru de asta.

Imi era dor, imi este dor dar simt ca nu mai stiu sa astern cuvinte pe ecran ci acum stau stalmacite in mintea mea si imi creaza o tona de necazuri.