ganduri

Let it be !

petrila florin bogdanUn comentariu

Atatea ganduri ,

Cat de multe cuvinte nerostite stiute doar de fiecare persoana in parte ,

Atatea intrebari , majoritatea fara un raspuns dar ele macina interiorul fiecaruia .

Prea mult ne gandim la fiecare pas pe care il facem si il pregatim cu prea multa atentie .

Prea frica ne este de a ne lasa dusi pe valul „ fie ce-o fi „ .
Ce sa spun , daca gresesc , daca se supara ?
Si toate acestea de ce ?

Credem oare ca acesta e dreptul nostru la intimitate , asta numim intimitate ?
Cate sanse in viata am pierdut pentru ca nu am stiut sa vorbim la momentul potrivit , si cate oare vom mai pierde ?

Unul din motivele pentru care tinem atatea in noi e faptul ca ne raportam constant la parearea celorlalti si avem impresia ca noi existam doar corelati la cei din jur . Nu stiu daca e cu totul adevarat .
Oare asta nu inseamna sa uitam de noi ?
Ce frumoasa ar fi viata fiecaruia daca am avea curajul de a vorbi deschis si fara atatea griji asupra fiecarui cuvant rostit , dar oare atunci nu s-ar isca din partea celorlalti prea multe prejudecati si etichete ?
Cati am vrea oare sa cunoastem cu adevarat fiecare gand ascuns sau frica acelui de langa noi ?
Cate vise se distrug pentru ca nu avem curajul sa riscam , cate vise tinem fiecare ascunse in adancul inimii ?

Intrebari multe , raspunsuri putine !

Fie ce-o fi , as vrea sa merg si eu pe varianta asta dar ceva ma opreste .

intr-o zi ! !

petrila florin bogdanLasă un comentariu

O singura zi , poate sa insemne totul pentru unii sau chiar nimic pentru alti . O singura zi poate fi mai mult decat ar avea nevoie cineva sau prea putin in timpul altcuiva.

Sunt zile care ne marcheaza existenta asta e clar , zile in ca plangem , radem sau zile pe care vrem sa le uitam , Da si eu am astfel de zile intiparite adanc pe pereti inimii mele . E ora 1 :00 mi-a trecut si somnul si cu siguranta ma intreb de ce stau si scriu si mai ales de ce la ora asta , lucru pe care nu l-am mai facut de mult .

Dar pe langa asta mai e si 1 februarie , o zi , o singura zi care m-a marcat acum 11 ani . Anul trecut pe vremea asta nu am scris nimic legat de asta , adevarul e ca nu am prea scris anul trecut deloc . Acum doi ani am scris asa : imbatranesc alaturi de tine, prieten drag  , anul asta nu stiu daca mai simt asta , nu stiu ce mai simt legat de sanatatea mea , da ma lupt cu mine zilnic si ma mint ca vreau sa imi fie bine dar stiu ca intr-un final felul cum ma ingrijesc imi va poate pune capac , asta sunt eu , un prost pentru care sanatatea se pare ca nu e un motiv destul de puternic pentru a se schimba si cand ma gandesc cu nu ar fi doar sanatatea .

O iau un  pic razna cu diabetul si nu vreau sa accept realitatea mintindu-ma ca nu stiu de ce mi se intampla astea , da ma mint pentru ca de fapt stiu doar ca de frica nu actionez in consecinta si de aici la complicatii in ani ce vor urma e o simpla zi .

Optimismul din mine imi da palmi ca sa revin la starea mea initiala spunandu-mi ca intr-o zi va fi bine , cu gandul asta reinvie si speranta in mine pentru ca imi doresc candva sa fie bine .

Sunt articole pe acest blog nascute din muzica , versuri , ritmuri sau note , fara ele trebuie sa recunosc ca ar fi greu .

Ideea titlului mi-a fost inspirata de

http://www.youtube.com/watch?v=zn7yULxo2hQ .

Pe ritmuri nostalgice am continuat cu

http://www.youtube.com/watch?v=iopTeiHqzZQ ,

Cafe del Mar cauta sa reuseasca sa alinieze sufeltul cu degetele ce ating tastele :

Totul in jur e un ansamblu de note bune sau rele imprastiate pe un nou portativ in fiecare zi .

Trec zile pe langa mine la sfarsitul carora stau si ma intreb care a fost rostul meu in a cea zi si nu gasesc un raspuns care sa ma multumeasca . M-am saturat de ele !!!!! nu le mai vreau in viata mea si totusi le am .

Candva stiam ca trebuie sa accepti tot ce ti se da si sa constientizezi fiecare actiune pe care o faci astfel incat sa poti fi impacat cu gandul , cred in asta si acum ca trebuie sa fi constient de actiunile tale astfel incat sa te poti accepta pe tine insuti dar mai vine o zi in care as vrea sa urlu , sa rup fiecare cuvant nerostit din mine pentru a mea eliberare.

Inchei cu  mesajul lui Dan Bittman si Holograf : fiti siguri cu toti ca Vine o zi !