2019 noiembrie, o zi de duminica in care eram liber de la servici un prieten m-a rugat sa il ajut sa isi cumpere un laptop si o imprimanta, eu lucrand intr-un magazin de profil.
Era dimineata tocmai ce bausem cafeaua pe o terasa, inca era vreme buna si vine prietenul acesta la mine sa mergem la magazin, zis si facut. Plecam direct stiind deja ce trebuie si cumparat asa ca merg direct in magazin la un calculator de servici de unde sa fac comanda produselor.
In timp ce tastam eu, simt ca dintr-o data o ameteala brusca si inceput de tremurat, ce dracu sa fac ca nu am la mine zahar am fugit repede pana la un fast-food unde o prietena lucra si ii cer cateva pliculete de zahar le iau stiind ce urma sa se intample, sa imi revin din acea stare.
Ajungem la casa de marcat sa faca prietenul meu plata si ii spun : Vezi ca fug repede inapoil la fast-food nu imi e bine, vino acolo!
O singura zi , poate sa insemne totul pentru unii sau chiar nimic pentru alti . O singura zi poate fi mai mult decat ar avea nevoie cineva sau prea putin in timpul altcuiva.
Sunt zile care ne marcheaza existenta asta e clar , zile in ca plangem , radem sau zile pe care vrem sa le uitam , Da si eu am astfel de zile intiparite adanc pe pereti inimii mele . E ora 1 :00 mi-a trecut si somnul si cu siguranta ma intreb de ce stau si scriu si mai ales de ce la ora asta , lucru pe care nu l-am mai facut de mult .
Dar pe langa asta mai e si 1 februarie , o zi , o singura zi care m-a marcat acum 11 ani . Anul trecut pe vremea asta nu am scris nimic legat de asta , adevarul e ca nu am prea scris anul trecut deloc . Acum doi ani am scris asa : imbatranesc alaturi de tine, prieten drag , anul asta nu stiu daca mai simt asta , nu stiu ce mai simt legat de sanatatea mea , da ma lupt cu mine zilnic si ma mint ca vreau sa imi fie bine dar stiu ca intr-un final felul cum ma ingrijesc imi va poate pune capac , asta sunt eu , un prost pentru care sanatatea se pare ca nu e un motiv destul de puternic pentru a se schimba si cand ma gandesc cu nu ar fi doar sanatatea .
O iau un pic razna cu diabetul si nu vreau sa accept realitatea mintindu-ma ca nu stiu de ce mi se intampla astea , da ma mint pentru ca de fapt stiu doar ca de frica nu actionez in consecinta si de aici la complicatii in ani ce vor urma e o simpla zi .
Optimismul din mine imi da palmi ca sa revin la starea mea initiala spunandu-mi ca intr-o zi va fi bine , cu gandul asta reinvie si speranta in mine pentru ca imi doresc candva sa fie bine .
Sunt articole pe acest blog nascute din muzica , versuri , ritmuri sau note , fara ele trebuie sa recunosc ca ar fi greu .
Cafe del Mar cauta sa reuseasca sa alinieze sufeltul cu degetele ce ating tastele :
Totul in jur e un ansamblu de note bune sau rele imprastiate pe un nou portativ in fiecare zi .
Trec zile pe langa mine la sfarsitul carora stau si ma intreb care a fost rostul meu in a cea zi si nu gasesc un raspuns care sa ma multumeasca . M-am saturat de ele !!!!! nu le mai vreau in viata mea si totusi le am .
Candva stiam ca trebuie sa accepti tot ce ti se da si sa constientizezi fiecare actiune pe care o faci astfel incat sa poti fi impacat cu gandul , cred in asta si acum ca trebuie sa fi constient de actiunile tale astfel incat sa te poti accepta pe tine insuti dar mai vine o zi in care as vrea sa urlu , sa rup fiecare cuvant nerostit din mine pentru a mea eliberare.
Inchei cu mesajul lui Dan Bittman si Holograf : fiti siguri cu toti ca Vine o zi !
Nu stiu cum sa definesc pasiunea in raport cu teatrul , dar daca un anumit lucru iti creaaza anumite stari profund emotionale si iti transmite placerea de a-l face pot spune ca frecventarea teatrului si nu numai frecventarea sa este o alta pasiune a mea ( doamne multe mai am si inca mai descopar 😀 ) . Continuarea →
Bogdan86 