Amintiri

Amintirile sunt trecutul meu. Ele ma fac sa zambesc….sa plang…sa traiesc! Ma hranesc cand noaptea ma lasa singura si ma seaca cand singuratatea abuzeaza de mine. Florile imi sunt alaturi, iar frunzele ma adora. Vantul imi canta despre iubire, iar eu despre dezamagire.

Amintirile ma chinuie….amintirile nu ma intreaba. Se pierd putin cate putin odata cu secundele trecute, dar revin cand vor sa ma tulbure.

Si soarele ma vede….lumina vrea sa-mi dea, dar eu prefer sa raman in intuneric. Si intunericul ma asteapta cu bratele deschise. Il imbratisez ca si cand mi-ar fi fost dor si-l rog sa ma lase sa visez….la amintirile trecute! Albul devine negru si incep sa-i spun despre culori. Incep sa ma joc cu cuvintele si gandurile. Incerc sa pacalesc amintirile si sa aleg doar ce-mi place.

Apoi, ca o salvare, imi apari tu in minte. Chipul tau ma fascineaza si te-as privi pana ochii s-ar inchide de greutatea pleoapelor. Privirea ta ma incalzeste si-mi aduce mii de zambete. Inima se bucura de prezenta ta si te simt atat de aproape. Fruntea mi-o saruti ca o adiere din cel mai frumos miros de trandafir. Stiu ca visez si amintirea vreau sa ti-o pastrez.

Amintiri ma leaga de trecut. Nu pot sa plang si nici sa zambesc. Caut trecutul sa nu-mi fie prezent, iar prezentul sa-l pot uita. Cuvintele sa poata zbura catre tine, iar tu amintire sa nu-mi ramai…