Munca si diabetul

Meseria e bratara de aur , spune o vorba batraneasca si da cred in ea cred ca ceea ce si cum muncim ne defineste in mare parte si spune multe lucruri despre noi . 

Cu toate ca ne dorim sa fim acceptati ca niste oameni normali (ceea ce si suntem ) trebuie sa recunoastem ca avem si restrictiile noastre care ne delimiteaza de cei ”sanatosi” .

E clar ca inca la noi in tara discriminarea sta pe trepte destul de inalte si ca cei cu probleme indiferent de ele sunt vazuti mai dificil dar cu toate astea nu trebuie sa ne lasam descurajati , noi cei care suferim de o boala cronica . Din pacate sunt boli care nu mai permit o meserie si asta e crunt din pacate, dar eu aleg sa vorbesc de boala si ” problema” mea , diabetul .

Dupa cum am mai spus pe aci de cateva ori eu sufar de diabet de 9 ani de zile impliniti in 1 februarie si lucrez de 8 ani , am ales sa lucrez in comert pentru ca in primul rand intotdeauna mi-a placut sa socializez cu oameni de toate categoriile si credeti-ma in comert ii gasesti 🙂 , vreo 7 si ceva ani am lucrat in domeniul electrocasnic si electorinice  iar aproape un an m-am reprofilat si in domeniul alimentar .

Sincer ma bucur ca diabetul nu mi-a facut nici o faza urata sau grava in acesti ani la servici cel putin pana acum , crize de hipoglicemie normal ca am avut destule tinand cont ca aveam un loc de munca ce presupunea si efort  dar am incercat mereu sa am grija sa nu fie prea dese si sa nu imi afecteze munca . Nu sunt un tip care sa ma ascund asa ca toti cei cu care am lucrat si aici pot vorbi de pana la zeci de persoane intr-un singur loc de munca de la oameni de servici pana la directori stiau ca am diabet si ce mi se poate intampla si pentru ca sincer eu nu am vazut sau am simtit vreo discriminare sau chiar pasuire din parte lor le multumesc tuturor .

Normal ca aveam la mine mereu zaharul sau altceva dulce mereu si daca stiam ca ma asteapta un efor fizic mai intens aveam grija sa le am la indemana si astfel nu am avut probeleme si pot sa spun ca am depus efort destul de mare tinand cont ca am deschis doua magazine imense un cash&carry si un hypermarhet , unul alimentar si mai urmeaza sa mai deschid un alt gen de magazin 🙂 toate pe partea de electro.Insulina , aparatul de glimemie erau la mine in permanenta si fara problema ma puteam folosi de ele de cate ori avem nevoie .

Dupa o pauza de aproape un an in care nu am lucrat , an in care am fost si operat si am mai adaugat o coma la dosar am reusit sa ma reangajez din nou pe domeniul primii mele pasiune , electronice si electrocasnice , m-am angajat de la 1 februarie anul acesta in aceasi zi in care am facut 9 ani de diabet 😀 sa fie asta un semn ca in cele doua ramuri poate exista coabitare ? da eu asta cred si mai sunt de parere ca in primul rand conteaza tipul de persoana care esti in ceea ce priveste munca si apoi boala .

Bineinteles ca sunt cateva meserii care nu prea ne sunt noaua recomandate , chirurg , alpinist utilitar, scafandru , sau care ar mai fi ele dar sunt sigur ca exista si exceptii in lume in privinta lor .

Dupa cum spuneam eu nu am avut parte de discriminare la nici un loc de munca din parte nimanui si am anuntat de la primul interviu care e starea mea de santate dar am auzit povesti de prin tara din alte orase cum ca unii bolnavi de diabet au fost respinsi din acest motiv de la un potential loc de munca , acei oameni care au facut asta ar trebui dati in judecata pentru discriminare si ar trebui o lege mai aspra in acest sens , iar voi cei care fara nici o vina a-ti fost respinsi nu fiti dezamagiti acei oameni nu va meritau , nu va lasati doborati psihic pentru ca si asa pune destula presiune psihica prietenul nostru comun nu mai lasati si pe alti sa o faca , nu uitati ca atingere a pamantului ar trebui sa va si sa ne ofere o noua sansa de atingere a cerului .