Multa sanatate…

…. ca e mai buna decat toate !!! 

Te iubesc , femeie !!!

Intotdeauna am iubit , iubesc si voi iubi mereu femeia, teoretic asa e si normal ca doar sunt barbat 😀 , 8 Martie ziua femeii defapt eu cred ca lor  ar trebui sa le ducem recunostiinta mereu, ziua lor in fiecare zi , de ce ? 

1 decembrie 2010 – o zi trista

Astazi trebuia teoretic sa fiu mandru ca sunt Roman , teoretic ca practica ne omoara pe noi .

La prima oara a diminetii m-am dus spre lucru si am zarit primul fulg de nea apoi ca dintr-o data la fel ca in povesti a inceput sa ninga foarte puternic am simtit o bucurie imensa la fel ca atunci cand eram copil mic am inceput sa rad de unul singur pe strada de fericire si bucurie zicandu-mi uite ca si vremea e de poveste astazi pentru o zi istorica,apoi incet incet aceasta fila de poveste s-a transformat in realitate cand afara din ninsoare s-a transformat intr-o ploaie urata rau de tot .

Tara noastra e condusa la fel cum e si vremea afara ba e soare ba e ploaie , pai cum sa te mai bucuri de Ziua Nationala a Romaniei cand vezi pe la televizor oameni care plang pt ca nu mai au ce manca , cum sa te bucuri cand vezi ca tara nu isi mai permite natalitate din cauza ca guvernul vrea sa ia din indemnizatiile mamelor , cum sa te mai bucuri cand vezi ca oameni se calca in picioare ca niste caini infometati pentru cateva sarmale si o cana cu vin , cum sa simti bucurie cand te rogi de atata timp si te zbati cu pumni si coate pt a atinge moastele unui sfant .

Si cum toate astea parca nu sunt de ajuns mai traim si intr-o tara in care sistemul sanitar nu e la pamant ci deja ingropat la o mare adancime acoperit cu rahat , sistem educational noi nu avem ci ce avem noi se poate numi o harababura totala , o tara in care majoritatea apti de munca sunt someri , o tara in care daca ai vrea sa iti schimbi locul de munca sau sa te specializezi in alt domeniu iti vine sa o lasi balta pentru ca nu sunt sanse de asa ceva .

Dar cu toate astea Romania ramane tara mea de glorie , pana gasesc alta .

Ziua Mondiala a Diabetului – 14 noiembrie – o zi a solidaritatii

M-am gandit mult la acest articol (cred ca de vreo 2 saptamani il scriu si rescriu in mintea mea) , cum sa incep , ce sa scriu , cat de mare sa fie acest articol ( cica se spune ca pe blog sa nu scrii articole lungi ca vei plictisi cititorul , bine aici in acest articol nu cred ca se poate pune problma asta ) si acum incercand sa il compun mi-e greu pentru ca ieri am auzit niste cuvinte atat de marete , ieri am vazut cum dragostea pentu copiii afectati de aceasta boala poate umbri ore intregi de oboseala si stress , pentru ca ieri am simtit din nou ca exista in aceasta tara saraca in acest sistem medical prapadit oameni, doctori , asistenti , profesorii , un intreg staf spitalicesc carora le pasa de noi si pun suflet in indrumarea noastra medicala dar si sociala .

Incepand cu anul 1991, 14 noiembrie este ziua aleasa ca Ziua Mondiala a Diebetului pentru ca este ziua de nastere a unuia dintre cei 4 canadieni considerati de istorie ca descoperitorii insulinei : McLeod, Banting, Best, Collip , este aniversarea lui Banting data de 14 noiembrie . Acum uni poate stiu sau poate nu dar exista o controversa imensa in istorie in ceea ce priveste cine a descoperit insulina pentru ca istoria spune ca Nicolae Paulescu in anul 1922 a brevetat o substanta numinta : Pancreina ( un extract apos al tocăturii de pancreas bovin, purificat parţial prin adăugare de acid clorhidric şi sodă caustică) dar se pare ca un bioaghimist canadian pe numele lui Collip a descoperit insulina asa cum o cunoastem noi acum si a fost injectata de F Banting bolnavilor de la Toronto General Hospital din Canada. Intr-un final Banting şi McLeod primesc Premiul Nobel pentru descoperirea si folosirea insulinei si de aici controversa pentru ca se apune ca i s-a furat pe nedrept lui Nicolae Paulescu premiul Nobel deoare era roman , probabil şi sub anumite presiuni evreieşti, având în vedere proasta reputaţie de antisemit pe care şi-o crease savantul român .

In titlul acestui articol am spus ca e o zi a solidaritatii, ideea preluata de la profesorul Viorel Serban , care spunea ieri ca e o zi in care toata lumea e solidar cu noi , cu parintii nostri si toti cei afectati de aceasta boala .

Ieri am fost la Centrul Cristian Serban din Buzias pentru a sarbatorii impreuna cu cei de acolo aceasta zi a diabetului , impreuna cu alti colegi de insulina si cu staful acestei marete clinici, impreuna cu noi au fost si cei de la Novo Nordisk o importanta firma pe piata imensa a diabetului . Au fost colegi veniti la fel ca mine din alte orase special pt aniversare si bineinteles nu putea lipsi prof. Viorel Serban   A fost mirific , emotional, splendid, ca sa va povestesc din perspectiva mea am sa va spun ca am ajuns ieri dimineata in Buzias cu trenul pe la ora 10 fara cateva minute , m-am oprit un pic sa admir frumusetea parcului de acolo , era duminica nimeni prin parc doar copaci , soarele , si frunzele cazute , o atmosfera perfecta pt mine ca fotograf amator imediat am scos aparatul si am incercat niste cadre , poze care se vor putea vedea pe blogul celalat al meu sper azi daca nu cat mai devreme , mergand mai departe pe aleile mangaiate de razele soarelui care patrundeau prin crengiile imense ale pomilor  m-am intalnit cu 2 vechi prietene pe care niste babute le numeau Mariana pe fiecare din ele ( nu stiu de ce ) este vorba de 2 veverite care zburdau prin copaci si prin covorul mare de frunze cazute la pamanat , normal ca nu puteam sa nu ma angajez la o sedinta foto cu cele 2 modele ( o sedinta care a iesit grozav, poze pe celalalt blog cat de curand ). Am ajuns la Centru pe la ora 11 fara cateva minute unde m-am inalnit cu doamnele educatoare de acolo cu copii cu toata lumea draga mie , am aflat prgramul festivitatiilor si m-am pregatit aparatul foto pt repetitia unei extraordinare scenete numit : Sezatoarea Roua Sufletului, Şezătoarea are loc ori de câte ori o femeie are de lucru , şi nu se poate deplasa la femeile celelalte şi bărbaţii se duc la acea casă , în felul acesta ajutând-o pe gazdă să-şi finalizeze ce începuse,la şezătoare se mănâncă boabe de porumb fierte şi tarte coapte pe plită, se bea ţuică fiartă iar bărbaţii cântă din fluier, cimpoi, dansează, spun glume, râd.Am facut niste poze la repetiti si cam int-o ora jumate s-au terminat . Pana la masa am mai stat cu cei cunoscuti din centru la taclale am cunoscut oameni noi , dupa ce am mancat pe la 3 fara un sfert a inceput festivitatea cu un discurs impresionant si foarte emotiv a domnului profesor Serban dupa ce dansul a axplicat ce inseamna acaesta zi special pentru diabetici si a multumit invitatiilor speciali pentru prezenta a inceput sarbatoarea Sezatorii care a respectat intocmai traditia mentionata mai sus , actorii „profesionisti „ au fost copii internati in Centru care au fost toti costumati in costume populare , cantece populare interpretate tot de copii cu voci impresionante , decorul aranjat exact ca la o casa taraneasca traditionala adunat cu sarguinta de prin casele celor din personalul de la Buzias , textele absolut toate au fost magnifice. Dupa terminarea festivitatii si dupa ce intraga echipa a fost aplaudata la scena deschisa de catre toata lumea prezenta se putea citi pe chipuriile celor implicati o multumire si o bucurie a catorva saptamani de lucru de asemenea si pe fetele invitatiilor si a publicului se putea citi o emotie frumoasa o bucurie implinita. La final cei de la firma Nova au impartit cadouri tuturor celor prezenti ( prin aceasta le multumesc frumos ) s-a primit si un imens tort de fructe cu frisca tot de la Novo pe care bineinteles pacientii l-au impartit cu bucurie si s-au bucurat de el la cina de la ora 19 . Aceasta a fost ziua perfecta pentru mine sa fiu impreuna cu niste persoane foarte dragi mie .

Sa continui povestea mea in jurul orei 21 am plecat de la Centru spre gara din Buzias am urcat intr-un tren care venea din Sibiu spre Timisoara , un tren plin ochi doar cu studenti care fiecare citea o carte , un caiet sau scriau alti se uitau la filme pe laptopuri . Am ajuns in Tm am mai stat vreo 30 minute in gara pana pleca trenul meu spre Arad unde nu era sa mai ajung deoarece am adormit in tren de oboseala 🙂 norocul meu e ca m-am trezit speriat ca nu stiam de ce sta trenul cand in colo eu ajunsesem in gara conform ceasului cu  10 minute inainte sa ma trezesc , imi iau repede bagajele si fug spre usa dupa ce ma enervez ca nu se deschide usa si vreo 2 picioare aruncate in ea 🙂 cobor din tren rasufland usurat ca trenul deja a inceput sa se miste spre Sighetu Marmatiei 😀 cine stie unde ajungeam fara nici un ban in buzunar 😀 dar am ajuns cu bine acasa intr-un final .

Sper din tot sufletul ca ati avut rabdarea necesara pentru a citi tot acest articol si sa va placa .