Trabucul, o arta, un nou hobby

Am renuntat la tigari, e una din realizarile pe care o voi completa la rubrica pro a acestui an. Sunt bucuros si in aceasi masura mandru de mine ca am reusit acest lucru, stiu ca am mai facut-o in decursul a celor 11 ani si ceva de fumator de tigari dar acum simt si stiu ca e cu totul altfel.

Am renuntat anul acesta in luna lui martie cand inca legea fumatului nu era in vigoare, inca se mai fuma in localuri. Hotarat si dintr-o bucata am zis gata de azi nu mai fumez si din 1 martie am aruncat pachetul de tigari ce il aveam la mine.

Cat de bine e fara tigari, parca am renascut a nu stiu cata oara  🙂 !

 

Primele ganduri ale cuiva care nu stie prea multe despre, cum eram si eu, atunci cand vorbesti de trabuc sau auzeai pe cineva vorbind, te gandesti fara sa vrei la Cuba, Fidel Castro, mafia italiana sau aere de vedeta, de fita, uite-l si pe pe ala ca fumeaza trabuc !

Clar, preconceptii pot fi o gramada, dar adevarul e ca fumatul de trabuc este o arta, o cultura aparte, care presupune cunoastere si cel  mai important lucru placerea .

De cand ma stiu ca fumator de tigari, trabucul pentru mine era clar un accesoriu de vedeta, imi cumparam si eu de la magazinul din colt ceva „trabucuri” din vitrina pentru un oarecare eveniment mai mare si asa il ”pufaiam” (stiam ca nu se tragea in piept) de parca nici nu era, mai trageam eu cate un jumate de fum in piept ca doar eram sau vroiam sa fiu Zorro, cred ca pot numara pe degete experientele mele cu trabucurile in era in care fumam tigari.

Cunosteam pe cineva fumator de trabucuri, in adevaratul sens al aceste arte, il cunosc si acum mult mai bine bineinteles :), prietenul asta al meu mananca aceasta cultura a trabucului pe paine, imi aduc aminte ca atunci cand venea cu noi la o masa, o iesire pe unde cu un trabuc toata lumea zicea : iara vine cu trabuc si ne afuma pe tori de nu mai putem respira !, acum mi se spune si mie acest lucru si imi place !

In luna lui martie cand renuntasem eu la tigari, cumva am pus eu mana pe un trabuc, primele experiente sunt ciudate, nu stiam ce trebuie sa simt. Bineinteles, internetul ( bine accesat) si acest prieten m-au ajutat enorm, stateam ore intregi uitandu-ma la clipuri pe youtube, citind articole si inca mai fac acest lucru si imi place, devenind fascinat am inteles ca fumatul de trabuc nu este un accesoriu de vedeta si de fite ci o adevarata arta a cunoasterii unei culturi bine dezvoltata, o intelegere si explorare a simtul gustului, a mirosului.

Primul meu videoclip, recomandat de prietenul fumator de trabucuri, se numea How To Smoke A Cigar, a fost revelator pentru mine. Nu stiu daca a fost cel mai bun sau cel mai indicat dar pentru mine a avut un impact major, am invatat o gramada, ulterior m-am abonat la canal si am vazut toate clipurile sale.

Am invatat ca atunci cand vorbim de trabucuri nu mai facem referire doar la Cuba, ca exista multe alte tari, state, locuri in lume unde se cultiva tutun de calitate pentru fabricarea de trabucuri.Am invatat ca exista o variatate atat de mare de tipuri de trabucuri incat s-ar putea sa nu iti ajunga o viata sa le fumezi sau sa le cunosti pe toate.

Am aflat ca exista o piata atat de mare incat s-a putea sa exista la fel de multe fake-uri ca originale in acest domeniu.

Cum se pastreaza trabucurile, in ce conditi, in ce ? au fost imediat urmatoarele intrebari la care am cautat si gasit raspuns. Primul meu humidor ( primit ) a fost foarte mic dar de foarte buna calitate , ce e ala si ce face un higrometru, calibrarea higrometrului ?, am gasit de cumparat unul electronic, deja stiam ca cel digital e mai mult de frumusete.

Accesoriile in aceasta arta trabucului sunt foarte importante ca si trabucul in sine, un cutter de calitate, o bricheta la fel de buna.

Usor am trecut la un humidor mai mare, cel primit avea o capacitate de 10-15 trabucuri, cel cumparat ulterior si actual momentan are capacitatea de pana la 50 de bucati, dar vreau ceva mai mare, intr-un alt design (trebuie sa ma pun la strans de bani 🙂 )

Trebuie sa va spun de la inceput ca acest hobby nu e ieftin, dar iti permite sa te ajustezi si sa te bucuri de el pana acolo unde iti permiti si mereu este loc de mai mult :), banii sunt un motiva pentru care multi renunta la fumat si multi cred ca ii vor avea in plus dar nu e asa, de obicei ii cheltui pe altceva 🙂 eu ii investesc in trabucuri si poate uneori si mai mult decat aruncam pe tigari, dar nu regret nici un leu.

Nu stiu multe la ora actuala, dar clar mai multe ca la inceput si mai putine decat maine, imi place la nebunie si mai ales sa invat lucruri noi despre trabucuri.

Un vis frumos ar fi un factory tour la una din marcile mele preferate :

In martie cand am inceput eu sa fumez trabucuri deja si vreamea de afara se incalzea, nu m-a dereanjat prea tare legea asta antifumat, acum insa ma irita maxim pentru ca nu prea o inteleg.

1. daca e sa o iau pe partea cu sanatatea si sa cred ca guvernului ii pasa foarte mult de plamanii mei sau nefumatorului din jur, sincer ma apuca rasul, asta era cred printre ultimele lucruri de care guvernului at trebui sa ii pese cand vine vorba de sanatatea in Roamania
2. daca mergem pe principiul ” vreau o tara ca afara” si mi se spune ca in Europa aceasta lege e introdusa de mult, la fel si in America, din cate am citit si auzit de pe la alti care au fost pe afara, acolo s-au gasit solutii pentru impacarea fiecaruia, la noi nu se permit. In ceea ce priveste fumatul de trabuc din cate stiu eu in America ( ”referinta”) exista localurile numite Cigar Lounge, oare nu se gaseste o cale care sa permita infintarea acestui tip de local si la noi? Stiu ca exista in Romania o asociatie : Asociatia Importatorilor si Distribuitorilor de Trabucuri (AIDT), nu se poate face nimic ?
3. se inchid o gramada de localuri, faliment, nefumatorii nu iau locul fumatorilor intr-un local,
4. sunt total de accord cu aceasta lege daca ar fi fost gandita un pic altfel : nici mie nu imi place sa se fumeze intr-un restaurant, acolo unde se mananca, dar acolo unde as bea o cafea, sau poate o sticla de vin de ce nu ?

Ma bucur ca am gasit placerea in a fuma un trabuc, ma bucura pasiunea care intregeste aceasta arta.