Bogdan86

Viata e scurta, incalca regulile, iarta repede, saruta incet, iubeste cu adevarat, razi din toata inima si niciodata nu regreta ceva ce te-a facut sa zambesti!

EU ŞI « EUL MEU »

Ploua, ploua. . .şi palmele mele erau umede şi nu puteam să-mi dau seama dacă era din cauza stropilor de ploaie sau din cauza lacrimilor. Ploua aşa leneş încat îmi încercam norocul cu fiecare strop de ploaie:

-Mă iubeşte! Doamne cât mă iubeşte! Îmi iubeşte zâmbetul, îmi iubeşte lacrima de fericire. . .mă iubeşte pe mine.

Bătăile inimii mele işi pierduseră de mult ritmul. Răsunau nebuneşte în tăcerea adâncă a fiecărei nopţi când mă gândeam că mă iubeşti.

-Nu te iubeşte!, îmi spunea ”eul meu”.

Ne difeream puţin: ”eul meu” era pus pe critică, ironic, şi uşor cinic uneori. Nu te iubeşte! îmi repeta el încercănd să mă influenţeze. Nu te iubeşte!  repeta mereu făcându-mi parcă în ciudă. Deseori ne certam, dar nu ştiam care din noi este adevărul. Poate o parte din mine si una din ’’eul meu” pe care-l detestam uneori şi nu vroiam să-l ascult deşi mi-era imposibil. Încercam să scriu pentru mine:’’Ştiu că te iubesc şi niciodată nu m-am îndoit de parcă dragostea ar fi scrisă cu litere de foc, foc ce poate a izbugnit din inima ta sau. . .”

-Nu te iubeşte! Nu! îmi spunea EUL, dar eu încercam să îl ignor, să-mi adun gândurile şi să mi le pun în ordine:. . .inima ta sau inima mea sau poate din inima amandorura, un foc ce-şi ridica flăcările în înaltimi inundând tot ce e vulgar şi impur, flăcari ce nu se sting”.

-Nu te iubeşte ! nu te iubeşte! era gândul meu. Atunci pentru un moment am crezut că te urăsc, dar fără să ştiu ura era de fapt iubirea ce-şi căuta protecţia în ură sau în ea însăşi. Câteva clipe am fost cea mai fericită pentru că îmi dădusem seama că mă iubeşti, dar eul strigă: ’’sufletul tău chinuit de neiubire, ochii tăi secătuiţi de lacrimi, aşteptarea îndelungată a celui mai dulce sărut şi a celei mai calde mângâieri. . .nu ! nu te iubeste !”

Simţeam cum mă influenţează şi începeam să cred că are dreptate şi nu-i mai suportam nici un cuvânt.

Încercam să mă conving că nu-i adevarat. Am lăsat stropii de ploaie în jocul lor fără de înţeles şi-am închis geamul. În întunericul din camera am simţit cum un fior mă cuprinde şi am înţeles. . . era iubirea ta.

10 noiembrie 1997

Anunțuri

5 răspunsuri la „EU ŞI « EUL MEU »

  1. Anonim 29/12/2012 la 00:16

    Foarte frumos . incep sa ma indragostesc de articolele tale foarte frumos

    Apreciază

  2. mihaella 30/12/2012 la 18:22

    esti romantic….traiesti viata cu adevarat.un blog minunat!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: