Bogdan86

Viata e scurta, incalca regulile, iarta repede, saruta incet, iubeste cu adevarat, razi din toata inima si niciodata nu regreta ceva ce te-a facut sa zambesti!

O noapte si-o zi

Albastrul cerului nu se mai vede, doar intunecimea lui….iar din loc in loc lumini fara vreo forma anume, stelele! Ma prind in jocul lor incercandu-mi parca norocul. Si cu fiecare stea care o zaresc imi spun ca e bine…..iar nenorocul sta in fiecare nestralucire a ei. Parca aievea imi suna pe la urechi un vant indraznet, prea indraznet! .Luna parca si ea-mi zambeste. Si eu ei! Frigul ma sperie, dar adierea lui ma mangaie……..intunericul ma cheama tot mai departe, dar o stea imi lumineaza pasii…..Noaptea atat de magica ma cheama in jocul ei de culori. Mii de vise ma incearca si le fac jocul lor. Ma las prada oricarei sperante si-mi place. Nebunia lor ma aduc intr-un cuvant cu atatea sensuri. Si ma las pacalita….

Ochii mi se inchid de greutatea pleoapelor. Incet…incet….cad in imagini neclare….Aud cum picaturile cristaline de ploaie lovesc baltile murdare de la fereastra mea.  Cu fiecare strop alunec si mai mult in visare….Si totul pare ca un neant…si ma las prada a tot ce ma incearca……

Secunda a trecut atat de repede…..si greutatea pleoapelor nu o mai simt….Ochii ii deschid si ma pierd in lumina soarelui care indrazneste sa-mi inunde camera….Ii zambesc fara vreo pretentie. Si ma incalzeste fara sa-mi ceara ceva in schimb. Ii propun sa mai stea putin…el spune ca nu are timp. Il platesc pentru cateva secunde….trupul mi-l dezgolesc si-l las sa ma priveasca…..ii simt fiecare atingere……..clipe de aur….. si tresar….ochii ii deschid…el nu mai este! Ma ridic  si deschid fereastra. Un aer rece ma cutremura. Verdele frunzelor ma incanta si mirosul lor la fel. Ma uit spre albastrul cerului atat de limpede…..El, deasupra tuturor, ma sfideaza….si-l privesc cum sta acolo ca un necunoscut  in speranta ca-l voi reintalnii.

Ganduri si iar ganduri imi inunda mintea si caut intrebari la care am raspuns. Si-mi pun intrebari fara raspuns.Iar clipele trecute imi zboara prin minte…….printre mii de trandafiri eu vad doar roua ce se prelinge pe fiecare petala…..si cu fiecare petala covor de trandafiri s-astern ……parfumul lor sa-l simt in suflet, iar una sa se piarda-n parul meu….

Inchid fereastra trista……ochii imi plang, iar zambetul mi-a pierit….Inca o zi trecuta……inca o noapte venita….Timpul se scurge, viata mea de asemenea….Luna ma asteapta….soarele tot acolo!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: