Bogdan86

Viata e scurta, incalca regulile, iarta repede, saruta incet, iubeste cu adevarat, razi din toata inima si niciodata nu regreta ceva ce te-a facut sa zambesti!

Sensul mortii

Am ajuns , eram acolo din nou in fata unei cladiri mari albe care trezea in mine amintiri vechi , amintiri dintr-o alta epoca a vietii mele una frumoasa pot sa zic, asteptam in fata cladiri sa ma pot plimba din nou pe coridoarele lungi si spatioase sa privesc la fel de uimit culoarea care ma invaluia la fiecare pas pe care il faceam si bineinteles sa simt din nou acel miros de vechi dar in acelasi timp nou , antic dar plin de modernism .

Intru in cladire ,eram in cladirea Teatrului Clasic Ion Slavici Arad , nu stiam ca seara aceea ma va marca atat de profund , ma plimb , privesc si ma minunez parca nici nu au trecut anii decat peste mine , aceleazi perdele imense aceleasi ferestre , aceleasi lumini puternice care nu lasau sa se vada noaptea de afara , acelasi aer , acelasi miros , dar alti oameni . Am parcurs din nou traseul pe care il faceam acum cativa ani , ma uitam cu drag si nostalgie la cafeneaua unde beam cafeaua si fumam tigara inainte , in pauza si la finalul fiecarei piese de teatru .

Intr-un final se primeste permisiunea de a intra in sala in care avea loc piesa de teatru , facand primul pas in sala mare observ un lucru : totul a ramas la fel doar ca un pic mai vechi , ma asez pe un scaun undeva mai retras un loc unde nu se putea pune nimeni langa mine ma uitam din jur imprejur si eram uimit cum de nu s-a facut nici macar cea mai mica modernizare, fortat de niste voci din spatele meu care radeau m-am mutat mai aproape de scena si ma uitam cat de goala e sala cu cateva minute inainte de inceperea spectacolului , pacat, mi-am spus cu toate ca era gratis intrarea tot nu s-a umplut sala dar pe parcursul piesei s-au mai trezit cativa sa se adauge multimii asa ca la final a fost aproape plin .

Anonimul Venetian era piesa pe care am vazut-o prima oara acum vreo 6 ani cred oricum nu mai repede si piesa care am vazut-o acum din nou si ce era si mai frumos e ca erau aceasi actori care au jucat0o si  acum si atunci . Piesa de teatru este o replica , o adaptare a filmului italian cu acelasi nume aparut prin 1970 regizat de Enrico Maria Salerno avandui ca actori principali pe Tony Musante (Enrico) si Florinda Bolkan(Valeria ).

Realizat in 1970 de Enrico Maria Salerno, cunoscutul regizor italian, filmul descrie povestea unui muzician vienez, din ” La Fenice Theatre „, cantaret la oboi, Enrico interpretat de Tony Musante, care realizeaza ca sufera de o boala incurabila. Desi despartit de fosta sotie Valeria-Florinda Bolkan ( detinatoarea unuia din cele 4 premii ale filmului), el o cheama in Venetia pentru a-i povesti ceea ce i se intampla. Odata sosita in Venetia, ei retraiesc clipele anterioare despartirii, se plimba prin locurile cunoscute unde beau vin si mananca spaghete, ea il asculta cantand trist din oboi, se iubesc ca intr-o scuza „vroiam sa sufere cineva odata cu mine”, ii spune el, in mod egoist dar, ea realizeaza ca inca il iubeste si ca i se acorda o mare dragoste fiind aleasa de el …sa-i fie alaturi.Adagio in sol minor a compozitorului Tomaso Albinoni( dupa unii )sau a lui Alessandro Marcello (dupa altii)face ca trista melodie, ramasa multi ani anonima sa se piarda il lumea anonima a muritorilor, unei Venetii ce sta sa dispara!Iata cum descrie marele critic cinematografic intr-o singura propozitie „esenta”filmului:

„…O scurta intalnire de-a lungul unei Venetii tot atat de frumoase ca iubirea si moartea.” – D.I. Suchianu -1972 (Romania literara)

Foarte frumos si filmul dar parca piesa de teatru de la Arad mi-a placut mai mult , in urma cu 6 ani nu am inteles-o atat de bine ca si acum si stiu sigur ca nu am trait atatea emotii , m-a cutremurat in special rolul lui jucat atat de bine si transpus in emotii pentru mine dar si al ei care mi-a spus ca iubirea nu cunoaste materialismul  . Am inteles de la ei ca trebuie sa faci tot posibilul sa te bucuri de orice lucru cat de marunt ar fi el , ca sacrificiul uneori e dragostea suprema , ca a face nebunii necontrolate uneori e un lucru bun , am inteles ca iubirea e ceva ce nu moare niciodata si ca moartea te pote face sa faci multe te pune pe ganduri , asta daca sti intradevar sensul mortii .

In momentul in care l-am auzit pe actor zicand ca este pe moarte si stia ca va putea muri de la o zi la alta , instantaneu gandul a zburat la mine, la situatia mea, singura diferenta e ca eu am diabet ca boala incurabila, iar el avea cancer la creier , eu nu stiu inca o data a morti mele stiu doar ca poate veni mai repede iar el stia ca mai avea 5 luni de viata care trecusera deja si se putea duce oricand . Faptul ca sti ca ai sanse reale sa mori mult mai repede ca altcineva cred ca e destul ca sa te cutremure .

Si cu toate astea am mai spus-o de multe ori ca nu imi frica de moarte si ca sunt constient de ea ci imi e frica pentru cei pe care ii las in urma mea , cei care tin la mine , cei care inseamna ceva pentru mine si pentru lacrimile lor imi pare atat de rau, nu pentru ale mele .

Prin felul lui de a fi el incerca sa respinga pe toata lumea pentru a nu rani oameni  care tineau la el chiar daca in sinea lui avea nevoie de cineva cu care sa sufere , de cineva care sa il asculte si sa il inteleaga asta a fost si motivul pt care si-a chemat sotia de care s-a despartit cu 8 ani in urma in orasul in care ei s-au indragostit Venetia moment in care ii spune si ei teribila veste . Dupa ce se cearta si apoi fac dragoste din noi , dupa ce se plimba prin toate locurile in care ei au fost cand erau impreuna ,la final cei doi isi dau seama ca inca se iubesc .

Acum stiu ca e tarziu si nu pot face asta dar uneori ma gandesc daca nu era mai bine sa nu fiu atat de sociabil si daca nu cumva nu era mai bine sa ma cunoasca atat lume care sa tina la mine si la care sa tin .

Am vazut o poveste tulburatoare despre viata si moarte , despre iubire si ura despre a face si a nu face , o poveste pe care nu stiu daca as mai rezista inca o data sa o vad singur pentru ca la fiecare cuvinte ale lui sau ale ei, lacrimi curgeau din mine pentru ca sufletul meu se gasea acolo in acele vorbe si fapte .

4 responses to “Sensul mortii

  1. Pingback: Cea mai NARCISISTA leapsa « Hero's Blog

  2. Pingback: Leapsa de vacanta « Hero's Blog

  3. lacrimidecristal 23/08/2012 la 22:56

    sensul mortii ne asteapta pe toti………..fie ca plangem, fie ca radem……..fie ca traim in lumea banilor sau a lipsurilor! Toti avem acelasi sfarsit! In fata mortii suntem egali!

    Apreciază

  4. Pingback: Cultura , teatru , arta ! | Bogdan86

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: