Bogdan86

Viata e scurta, incalca regulile, iarta repede, saruta incet, iubeste cu adevarat, razi din toata inima si niciodata nu regreta ceva ce te-a facut sa zambesti!

Viata unui om!!

Într-una din zilele mele pline de mister, am primit un telefon de la o cunoștință. Printre altele, ea mi-a mărturisit o întâmplare din viața ei, banală pentru ea, deloc pentru mine! O întâmplare despre viata unui om, și motivul pentru care acel om nu mai există. Acel motiv a avut pentru mine un impact atât de puternic, încât, pentru câteva secunde nu m-am mai putut concentra la nimic din ce era în jurul meu. Am simțit cât de importantă este viața și oamenii la care țin, cât de importantă este fiecare secundă care trece și pe care n-o mai poți recăpăta….Am simțit cât de mult îmi pare rău pentru fiecare cuvânt spus aiurea……pentru fiecare vorbă care doare……pentru fiecare gest fără rost…..

Gândul mi-a zburat la o persoană importantă mie. Neputința m-a întristat, iar lacrimile n-au uitat sa curgă. Aș fi făcut orice pentru un zâmbet adevărat!  Aș fi făcut orice pentru o mulțumire în ochii ei!

Mi-am dat seama cât de mică sunt, cât de fericită aș putea fi……..cât de meschine sunt toate întâmplările de zi cu zi…….Că nimic nu merită lacrimi și nimic nu te poate întrista mai mult decât neexistența!

A fost o zi cum n-am mai simțit de mult. O încântare în suflet pentru ceea ce sunt eu, dar o tristețe pentru ceea ce este acea persoană. O lipsă de putere mi-a întunecat chipul și lumină nu gasesc oricât aș căuta.

Și mă întreb, Doamne ce pot eu să-ți dau în schimb? Care este pretul meu doar ca sa pot vad un „alt chip”?

Lacrimile incep iar sa curga si durerea nu inceteaza. Visele neatinse sunt „nimic important”……….vorbele grele  zboara fara nicio importanta…….gandurile trecute sunt doar trecute……iar cele prezente dor atat de tare incat as vrea sa le simt inca o data pe fiecare secunda care trece, numai sa pot schimba ceva! Vocea imi tremura si cuvinte nu mai sunt. Nu stiu ce atitudine sa iau fata de mine insami, nu stiu sa fiu altfel decat ceea ce sunt!

Lacrimile au inceput iar sa curga cand vocea i-am auzit-o, iar raspunsul a fost pe masura  gandurilor mele:

Cuvintele pe care tu mi le-ai spus  nu le-am simtit cu adevarat decat de la familia mea! Ele au zbuciumat mult in mine sa stii! 

Pe mine moartea ma poate lua mult mai devreme……. stiu ca voi putea muri oricand. Nu imi e frica de moarte. Imi e frica de ce voi lasa in urma. Imi e frica pentru cei care simt si tin la mine. Ca daca Dumnezeu m-a incarcat cu toate astea, este pentru ca stie de ce . Eu cred ca inca mai pot duce . Am incredere in El asa in felul meu!

In acele momente am avut un sentiment de singuratate si neputinta. Durere extrema si sentimentul de moarte m-a cuprins de parca l-as fi simtit pe propia piele!! Pamantul parca imi fugea de sub picioare si nimic din ceea ce simteam atunci nu era comparabil cu lacrimile mele de zi cu zi!

Cand pamantul rece te va acoperii………..(si lacrimile curgeau in nestire)…….tu nu vei mai sti de mine…….iar eu voi sti de tine! Nu plange, i-am spus!!

Nu plang pentru mine, ci plang pentru cei de langa mine, cei care ma iubesc asa cum sunt! a fost raspunsul care m-a durut si mai rau……….

Și cu toate astea, acea persoană încă mai poate zâmbii!!

O felicit iar in ochii mei a crescut doar pentru zambetul de zi cu zi, pe care nici macar eu nu-l am!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: