Bogdan86

Viata e scurta, incalca regulile, iarta repede, saruta incet, iubeste cu adevarat, razi din toata inima si niciodata nu regreta ceva ce te-a facut sa zambesti!

Oameni si locuri (partea 2)

Asa cum incheiam partea 1 va spuneam ca sambata la o anumita ora ( habar nu aveam pe ce lume  traiesc, da  sa sa mai stiu si cat ar fi fost ora ) m-am trezit la sectia de de reanimare a hotelului cu inca o gaura in mine undeva in dreapta taieturi de despicare ( parca nu aveam destule ) in care am gasit un tub cusut de piele pe langa cel din nas introdus undeva pana aproape de iesires de jos 🙂 si inca unul bonus bagat in furunul principal de evacuare a lichidelor ( de aici usurinta de am ascapa de lichidul galben in exces ) pana in punga principala care retine acest lichid urat mirositor .

Totusi ce imi aduc aminte e ca m-am trezit cu o durere de nedescris care se incerca de a fi calmata de o serie de perfuzii cu glucoza si ser plus zeci de substante binefacatore adaugate si bineinteles ca nu am sa uit chipurile parintilor mei atunci cand i-am vazut langa mine (nu stiu ce faceam fara ei). Normal ca orice spital care se respecta si ca oricare alta sectie chiar daca asta se nume reanimare nu au avut toate medicamentele care imi erau necesare mai alae pt calmare si febra care o aveam atunci asa ca tata s-a dus sa faca cumparaturile de la farmacie , mi-au dat ceva pt febra si dureri perfuzabil dintr-o sticla mica pe care a trebuit tata sa ocumpere impreuna cu vitamina C injectabila .

Am inceput sa constientizez si eu ce s-a intamplat cu mine si atunci au venit intrebariile care m-au bantuit si inca o mai fac :
Ce am sa fac mai taziu ? Cum ma voi descurca cu operatia ? Cum imi voi mai gasi de lucru ? Oare cat de mutilat sunt?  Cum arat ?Cum se va vindeca rana impreuna cu diabetul meu ?

Si pe langa astea am vazut si pe chipurile alor mei suparare , ingrijorare , tristete si multe sentimente care m-au lovit cumplit . 

La un momentdat in fata mea apara o silueta imensa imbracata in alb avand o starura destul de mare , bine facut ,fata nu o destingeam prea bine  , o vedeam ca prin ceata ( nu era vre-un inger , nu murisem si daca muream nu stiu daca inger ar veni dupa mine , nici nu halucinam ) era un doctor care imi spune asa :

” Eu sunt cel care te-a operat iar vestea buna e ca nu ai nimic grav la stomac , nu ai ulcer perforat dar se pare ca exista o gastrita destul de urata si niste pete negre pe stomac care cred eu ca sunt inceput de ulcer , vestea mai putin buna e ca te-am taiat desi nu trebuia ” sau ceva de genu ereau oricum cuvintele sale . De aici eu am inteles ca m-am ales cu un tatuaj gratis dureros pe care nu il vroiam sau nu eram obligat sa mi-l fac . Dupa ce am vb si cu parintii mei am clarificat ca am fost operat fara sa fi trebuit .

  Bun , inca o lovitura insa asta era sub centura , dupa ce am stat un pic si am reflectat asupra a tot ce s-a intamplat am realizat ca trebuie sa fiu bucuros ca nu am nimic grav la stomac , ca asta e si ca nu are rost sa ma plang ca nu pot da timpul inapoi si sa anulez operatia si ca trebuie sa fac tot ce pot si tot ce stiu astfel incat sa se vindece cat mai repede si frumos .

Durerea pe care o simteam in locul operatie era groaznica si nu prea imi permitea sa am mintea prea lucida ca sa ma gandesc la multe , inconfortabilitatea pe care o simteam din cauza tuburilor , perfuziilor si faptului ca eram imobilizat pe spate au avut si ele o contributie dar mai existau momente in care clamantele isi faceau efectul si atunci realizam durerea de pe fetele familiei mele , le observam ochii plansi si nedormiti si sentimentul de reprosare pe care il aveau , doamne groaznic e fost toata durerea mea a fost inlocuita de o durere sufleteasca gandindu-ma la mama , la tata si fratele meu .

Doare si plange sufletul , inima e strapunsa de ace sa iti vezi oameni pentru care bucuros ti-ai da viata ca plang sau sufera pentru tine .

Atunci mi-am spus in mintea mea : revino-ti baiete ca nu ace face , nu e loc de regrete si lacrimi pentru tine si pentru ei trebuie sa fi puternic si sa faci orice sa te ridici cat mai repede din patul asta . Norocul meu ca sunt un optimist cu zambetul pe buze si speranta in inima.

End of part 2.

Va urma …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: