Bogdan86

Viata e scurta, incalca regulile, iarta repede, saruta incet, iubeste cu adevarat, razi din toata inima si niciodata nu regreta ceva ce te-a facut sa zambesti!

Cu gandul la moarte , cu trupul obosit si cu sufletul pustiu

Un titlu dur la acest articol , un complex de sentimente care te poate nenorocii si sunt sigur ca pe unii care nu mai pot citi acest articol a facut-o . Tot incerc eu sa ma bat cu pumni in piept ca sunt plin de optimism , ca sunt plin de incredere in cei din jurul meu , ca sunt mereu cu zambetul pe buze si adevarul e ca in majoritatea timpului sunt sau incerc sa fiu asa dar au fost , sunt si mai mult ca sigur vor mai fi momente in care am spus gata nu mai pot, sau intrebari ca : De ce eu Doamne ? pana cand Doamne ? .  Nu sunt eu un mare trecator prin viata adica am si eu 24 de ani nua m trait eu greutatiile comunismului sau ale nu stiu care razboi mondial dar fiecare om din aceasta lume are probleme care sunt marcante pentru dezvoltarea proprie . 

Ma cam satur sa ma ridic sa ma sterg de praf si sa fac iarasi primi pasii spre o noua destinatie , nu pot spune ca m-am gandie vreodata la moarte in contextul sinuciderii dar m-am intrebat de multe ori cum ar fi daca eu nu as mai exista , de multe ori am obosit sa alerg dupa vise , dupa sperante , dupa oameni care m-au dezamagit iar sufletul am avut momente care se potriveau perfect versurilor lui Vescan care spun asa : ” dintre pahar si suflet nu stiu care e mai gol ” , uneori ma intrebam cat mai rezist sa indur si unde am pierdut  sufletul acela pur si inocent  din copilarie . 

Ei dar viata te obliga sa mergi mai departe indiferent de problemele pe care le-ai avut sau pe care le ai , asa am facut si eu  imi aduc aminte mereu de optimismul meu , analizez , ma gandesc si spun asta mergem mai departe . Mereu imi spun ca iubesc prea mult viata ca sa ma las doborat. 

6 responses to “Cu gandul la moarte , cu trupul obosit si cu sufletul pustiu

  1. cenacluldinbar 27/05/2011 la 10:39

    nu te lasa doborat. permite-mi sa preiau aceste ganduri si le repostez in biblioteca mea de suflet, http://www.fortamorala.blogspot.com

    Apreciază

  2. ovi 30/05/2011 la 16:54

    … eu ti-am mai spus Florine, inca nu te-a pocnit viata asa, sa sara rahatul din tine. Cand se va intampla, atunci sa te ridici , sa te scuturi de praf, sa-i tragi o flegma intre ochi vietii, si sa te gandesti ca asta-i deosebirea dintre un barbat si un copil… Barbatul se ridica, se scutura si merge mai departe. Copilul asteapta sa vina mama (fara nici o intentie de ironie, sa sti), sa pupe buba si sa-l aline.
    Pe de alta parte, eu stiu cat este de greu sa te ridici singur de jos. O mana de prieten, este oricand binevenita.

    Apreciază

    • petrila florin bogdan 30/05/2011 la 22:07

      ovi, cata dreptate ai in ceea ce ai spus si iti multumesc frumos pt asta si pt mesajul de incurajare , sa sti ca doar oameni ca tine imi dau sperante si puterea de a merge mai departe , nu iti promit ca voi reusi dar iti promit ca voi incerca , ca poate totusi e cineva care ar plange dupa mine ,

      Apreciază

  3. ioana 23/06/2012 la 13:07

    nu pot sa spun ca imi place neaparat articolul, pot spune doar ca nu este lasat nimanui sa stie ce viata va avea, sau de ce meritam ce ni se intampla…fiecare avem un scop iar viata e o lupta, o lectie continua.depinde de noi cine invinge, iar eu cred ca tu esti destul de puternic sa gasesti motivare in tine si/sau in ceva/cineva.cu bune, cu rele, viata ni s-a dat sa o traim, si este frumoasa…remember: oricat de lunga e noaptea, tot urmeaza o dimineata!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: